Am reușit să ajung în cea de a doua parte a provocării. Trebuie să recunosc că nu mi-a fost chiar ușor în aceste zile. Dacă ai fost alături de mine până acum, știi că ne-am ocupat de obiceiuri încercând să le transformăm în obiective. Am început să ne conștientizăm stările de pe parcursul unei zile astfel să ne setăm mintea și atenția pe fiecare rol pe care îl îndeplinim. Acum ar trebui să știm să ne gestionăm timpul mult mai bine.

Sunt sigură că au fost multe informații de procesat în aceste zile și pentru tine dacă m-ai urmărit.

Dacă acum citești pentru prima dată despre provocarea Hell Week, AICI am povestit în ce constă și de ce ar trebui să o accepte cât mai multă lume. Apoi am detaliat despre pregătirea necesară înainte de a o începe.

Am reușit să îmi pun cumva viața în ordine în aceste zile de până acum și mi-am dat seama că am tendința să mă încarc cu foarte multe lucruri pe care vreau să le fac, în plus, nici nu prea pot refuza noi propuneri de proiecte care apar.

Ziua 4, a fost despre ieșirea din zona de confort. Cumva soarta m-a făcut să ies din zona de confort în această zi chiar dacă nu îmi doream neapărat 🙂 și nu mi-a fost chiar ușor.

Ieri în ziua 3 am planificat și am decis că de joi voi începe să mă pregătesc pentru revenirea la birou, după cei doi ani în care am fost în concediu de creștere al copilului. Astfel că ieșirea din zona de confort pentru mine a însemnat să îmi deschid laptopul de muncă și să mă apuc de treabă.

Dar cum zicea Alina, care îmi este alături în această săptămână și scrie și ea un jurnal pentru fiecare zi din Hell Week, în Comunitatea MarkeTales – Femei cu povești magice creată chiar de ea, cum că ziua 4 a reprezentat ziua în care a ieșit în lumea întreagă, cu umor, cu sclipici, cu determinare, cu flăcări – flăcări… ei bine, draga mea, cred că am fost în asentiment în această zi.

Am pornit cu foarte multă determinare și încredere. Nu m-am trezit la 05.00, pentru că se pare că Teodor nu a avut același plan ca mine și anume să doarmă. M-am trezit pe la 06.30, m-am făcut drăguțică, daaa azi am decis să ies din starea „staying home mom life” 🙂 și mi-am început ziua ca și cum ar fi trebuit să merg la birou. Am aplicat principiile din ziua 2 și am intrat perfect in the working mood. Am fost foarte entuziasmată și dornică să învăț tot și să mă pun la curent cu tot ce s-a schimbat. Mai am mult până să recuperez tot, dar ziua de azi a reprezentat pentru mine începutul perfect. Că tot era vorba despre frici… Chiar mi-am înfruntat cea mai mare temere: revenirea la obiceiurile de programator după pauza de 2 ani.

Această noapte ar fi trebuit să o petrec fără somn cu scopul de a mă ocupa de acele lucruri pe care le-am tot amânat sau pentru care nu am avut timpul necesar până acum. Mi-aș fi dorit să fac asta, chiar aveam câteva de care mă puteam ocupa, dar puterile mele fizice nu mi-au permis. Oricum multe dintre nopțile mele sunt parțial albe datorită (nu voi spune din cauza) lui Teodor și prin urmare dacă aș fi făcut o noapte întreagă fără somn, următoarea zi nu aș mai fi fost un om normal. Oricum nu sunt… dar aș fi depășit limitele admisibile de nebunie :). Prin urmare, m-am comportat ca în celelalte zile din provocare și m-am pus în pat la ora 22.00. Nu am uitat nici de antrenament și nu l-am sărit nici în această zi.

Vineri, în ziua 5 din Hell Week, ar fi trebuit să mă odihnesc. Asta dacă aș fi aplicat noaptea albă despre care ți-am zis mai sus. Eu am tratat-o ca pe o zi normală din provocare. Teodor a fost băiat fain și a dormit mai bine în noaptea dinainte și astfel că am reușit să mă trezesc pe la 06.00. Recunosc că nu sunt destul de motivată să mă trezesc la ora 05.00.

Nu m-am odihnit și nici nu m-am concentrat pe a petrece timpul cu mai multe sesiuni de meditat așa cum zicea autorul că ar fi trebuit să fac în cea de a cincea zi din provocare, doar că parcă am luat lucrurile un pic mai ușor. În prima parte a zilei m-am concentrat tot pe muncă, apoi pe blog, iar seara mi-am alocat-o lui Teodor într-un totul.

Sâmbătă și Duminică, ultimele două zile din provocare sunt mai ușoare. Cele 7 reguli rămân valabile iar atenția noastră trebuie să se îndrepte spre controlul dialogului interior și punerea vieții în perspectivă.

Sâmbătă ne va ajuta să ne amintim că fericirea nu e chiar atât de complexă, sau cel puțin nu ar trebui să fie. Toate gândurile noastre din această zi trebuie să fie pozitive și să apreciem tot ce avem. Orice acțiune vom întreprinde va fi făcută cu bucurie și cu recunoștință și vom face tot ce putem să ne controlăm toate gândurile negative care ne încearcă.

Duminică va fi o zi a celebrării. Vom sărbători că am terminat „Săptămâna Iadului”. Ultima zi din provocare este menită să reflectăm asupra faptului că trebuie să ne amintim că în cele din urmă vom muri. Mortalitatea este stimulentul cel mai mare când vine vorba de schimbare. Dacă ne gândim că suntem întinși în pat, cu o experiență de viață în spate, și te vei întreba: Sunt mândru/ ă de viața pe care am trait-o? Am îndeplinit tot ce mi-am dorit să fac?

Știu că sună cam melodramatic, dar consider că nu este nimic negativ în a te transpune într-o fantezie. Este doar o altă modalitate de a ne motiva.

Concluzionând cele cinci zile din provocarea Hell Week, pot spune că mi-a fost destul de greu și poate aș fi putut respecta toate cerințele dacă nu aveam un copil mic. Îmi doresc să repet această provocare la un moment dat peste câteva luni. Realizez că regulile impuse în această săptămână pot reprezenta un stil de viață și dacă toată lumea s-ar comporta astfel, satisfacțiile si productivitatea pe toate planurile ar fi mai bune.

Ultimul articol legat de acest subiect va fi despre lecțiile învățate și o recapitulare. Sper ca experiența mea povestită în aceste zile să te fi motivat cumva să faci o schimbare în bine. În final, scopul meu prin blogging este acela de a atinge viața altcuiva într-un mod pozitiv.