Nu mai puteam de nerăbdare să dăm vestea tuturor, dar înainte de a face asta am așteptat momentul potrivit și confirmarea ca totul decurge normal și Irina noastră mult așteptată se dezvoltă așa cum trebuie.

Da.. Ai citit bine.. Teodor va avea o surioară, care ne va împlini familia imediat după anul nou.

Când am aflat că familia noastră urmează să crească?

Chiar de ziua mea, pe 16 mai ❤️. În fiecare an de ziua mea reușesc să îmi fac singură cele mai faine cadouri 😂 bine.. bine.. Nu chiar singură de data aceasta :).

Cum am dat vestea?

Ei bine.. Familia a intuit că ceva urmează fiindcă îmi era cam rău plus că am menționat de control la doctor, apoi au adresat direct întrebarea și a venit răspunsul.

Prietenii noștri apropiați nu se așteptau și nu au știut ca noi chiar ne doream un al doilea copil. Asta pentru ca până să facă Teo un an și jumătate am zis clar că noi vom rămâne 3 la număr.

Majoritatea dintre ei s-au prins totuși  relativ repede chiar înainte de a le spune. Nu am vrut și nu am pregătit nimic special pentru „the big announcement”.

Poate sună un pic egoist faptul că nu ne doream un al doilea copil, dar fiind singuri la părinți amândoi și nici unu din noi nu a simțit neapărat lipsa unui frate, plus că meseria de „părinte perfect pentru copilul meu” este foarte solicitantă ne-a făcut să spunem asta la un moment dat.

Ce ne-a făcut să ne răzgândim? Cum îl pregătim pe Teo?

Am realizat că întradevăr eram egoiști dacă am fi ales să îl lăsăm pe Teodor singur. La cât de minunat este, merita să aibă pe cineva alături cu care să multiplice minunățiile. Viața cu un copil de 2 ani este absolut delicioasă, iar toate momentele acelea care au fost poate prea extenuante sunt estompate sau chiar de mult uitate.

Încercăm deja să îl pregătim pentru când surioara își va găsi locul în familie, dar o facem treptat și pe înțelesul lui. Momentan nu realizează prea mult și știe că Irina este în burtică la mami și are grijă să nu o lovească când ne jucăm, o mângâie și îi dă pusi cu fiecare ocazie.

Cum a fost primul trimestru?

Foarte diferit față de prima sarcină. De ce zic asta? Pentru că la Teo în primul trimestru nici nu am simțit că eram însărcinată. Nu am avut nici o stare de rău, nu pofte și am făcut în continuare sport. Acum a fost chiar opusul. Am avut și stări de rău dar suportabile, chiar și pofte (deși la Teo le consideram mofturi, acum mi s-a confirmat că ele chiar există 😅), iar starea de oboseală este continuă. La prima sarcină m-am simțit ca acum abia la final de trimestru 2, nici de cum din primul.

Ceea ce mai simt diferit acum este dimensiunea burticii. Deja este vizibilă și am început să prind proporții deși cred că mănânc mai puțin ca înainte. Dacă va evolua în ritmul ăsta, mă întreb oare cât de mare poate fi o burtică? 🙈

Nu îmi fac griji cu privire la corpul meu și mă preocupă doar gândul ca puiuțul care crește în mine să fie sănătos și să îi ofer tot ce are nevoie pentru a se dezvolta.

Ce analize am făcut în primul trimestru?

Domnul doctor Martinescu Adrian care ne monitorizează și care a avut grijă și de Teo este genul acela de doctor care nu ne recomandă să facem toate analizele doar de dragul de a le face. A ținut cont și de analizele de la prima sarcină și care rămân valabile, iar în afară de setul de analize de sânge clasic care se face în primele săptămâni și Dublu Testul de la 12 săptămâni împreună cu morfologia de trimestru 1, nu am făcut alte investigații.

Cum am aflat sexul copilului?

Mi-am dorit fetiță foarte mult, iar Teodor a fost Irina până în momentul în care am aflat că de fapt este băiețel. De aici a pornit și gluma că ar fi trebuit să îl cheme Irinel 🙈.

De data aceasta a fost diferit. Am trecut de la a-mi dori foarte mult fetiță, pentru că și cu doi băieței la fel de împlinită și fericită aș fi fost atâta timp cât ambii sunt sănătoși. De data aceasta am simțit cumva că este fetiță și nu mai era chestiune de dorință (pe lângă toate semnele „din popor” care spuneau că va fi fetiță).

Confirmarea a venit la morfologia de la 12 săptămâni când domnul doctor foarte simpatic și convingător ne-a zis: „Nu am voie sa fiu sigur până la 14 săptămâni.. dar este fetiță”, apoi peste câteva minute a re-confirmat și a zis:”da și din partea aceasta este tot fetiță”. La fel de sigur și convingător a fost și la Teodor 🙂

Alt aspect diferit față de prima sarcină: este că deja o simt și este foarte activă. La prima sarcină i-am simțit mișcările mult mai târziu, cred ca aveam 20 de săptămâni. Acum deja de la 10 săptămâni i-am putut simți prezența, mai ales când am mers la ședința de plutire la Awaken Kokoro.

Acum sunt însărcinată în 14 săptămâni și invit mămicile care sunt în situația mea să stăm aici de vorbă despre tot ce simt nevoia.

Mă simt binecuvântată și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce îmi oferă viața.