Sper că ai citit și ești alături de mine în această provocare preluată din cartea lui Erik Bertrand Larssen. Am descris în ce constă și de ce ar trebui să o accepte cât mai multă lume AICI, apoi am detaliat cum anume să ne pregătim pentru „Săptămâna Iadului” AICI. Am venit în ajutorul tău pentru a-ți ușura trezitul mult prea devreme făcând un articol cu idei rapide de mic dejun pentru somnoroși.
Am povestit cum a decurs prima zi din provocare și cu ce m-am confruntat AICI.
Dacă ieri a fost despre obiceiuri, în a le identifica și a stabili pe care vrem să le înlocuim, azi este despre – intrarea în stare, in the mood.
Aici am foarte mult de lucrat având în vedere multitasking-ul nebun, rolurile multiple din viața de mămică.
Să fiu mai explicită, când sunt cu Teo sunt în rolul de mami și trebuie să fiu acolo 100% fără nici o distragere. Când distragerea intervine, să-mi dau o palmă și să spun „Hey.. Bianca ești în starea de mami acum!”. Când lucrez intru in starea de working și acolo trebuie să rămân. Dacă întind rufele, păi numai pe asta să mă concentrez. Fiind acasă cu Teodor este destul de greu să reușesc să mă focusez 100% pentru că dacă l-am scăpat un pic din ochi, urmează să descopăr multiple surprize din partea lui. :). Dar soluția găsită pare să fie implicatul lui în treburile mele. Dacă trebuie să gătesc, el este ajutorul meu de nădejde. Chiar dacă asta presupune un pic de efort în plus după.
Este important să evităm multitasking-ul. Să încercăm să apreciem, să ne implicăm, să acordăm toată atenția și să ne bucurăm 100% de ceea ce facem în fiecare moment.
Un alt aspect legat de „intrarea în stare” este să conștientizăm și când îndeplinim fiecare rol cel mai bine. De exemplu eu știu ca dimineața trebuie sa fac doar activități statice. Ce este dinamic las pentru a doua parte a zilei.
În carte autorul s-a concentrat foarte mult pe exemplele cu sportivi. Cum reușesc să facă performanță mai ales înaintea unor competiții, când stresul este mai mare. Mi-a plăcut și mi s-a părut foarte interesant. Am realizat că fără să-mi dau seama aplic și eu în viața mea principiile expuse de el. Asta nu a putut decât să mă bucure.
Nu voi mai trece prin fiecare regulă în parte ca în articolul de ieri. Am făcut asta pentru a face mai clară provocarea și pentru a ne da seama care este de fapt scopul final.
Azi am reușit să mă trezesc la ora 05.00, dar dimineața mea nu a fost la fel de productivă ca cea de ieri, dar a fost mai satisfăcătoare. S-a întâmplat acest lucru deoarece Teodor nu mi-a dat voie să mă ridic din pat…da, pare că găsesc scuză pentru a nu mă trezi de fapt la ora impusă :). Dar nu este așa… Cum mă simțea că vreau să „fug” de lângă el, se trezea instant. Așa că am preferat să rămân în pat până în jurul orei 7, când a reușit să adoarmă înapoi mai bine. Nu pot să spun că nu mi-a convenit situația… am profitat. Timpul acesta nu l-am folosit totuși să dorm ci am meditat, am ascultat muzică și mi-am verificat articolele și postările din zilele trecute.
Unul dintre scopurile mele din această săptămână este și acela de a mă odihni, de a încerca să iau lucrurile un pic mai ușor. Simt că în ultimul timp am cam tras de mine să fac tot ce îmi doream fără să țin cont că am un copil de un an și 9 luni.
După ziua de ieri mi-am dat seama cum anume trebuie să schimb anumite aspecte din viața mea. Că încerc să fac multe într-o zi și asta contrazice fix scopul acestei zile. Și anume să-mi dedic toată atenția asupra unui singur lucru, să-mi asum fiecare rol pe care îl am și să iau totul pe rând.
Prin urmare, după ce m-am ridicat din pat, Teodor a mai dormit cât mi-am făcut rutina de dimineață, băut apa cu lămâie, cafeaua și am pregătit micul dejun – niște clătite delicioase.
Apoi m-am ocupat un pic de el și i-am acordat toată atenția mea.
Apoi mi-am propus că azi trebuie neapărat să mă pregătesc un pic pe parte de muncă și am avut nevoie de două ore pentru a lucra. Timp în care Teo a stat cu tati. Astfel aplicând partea cu intratul în stare am reușit să-mi intru foarte bine in the working mood. Pe data de 1 aprilie mă reîntorc oficial la muncă după cei 2 ani de concediu de creștere al copilului și pe parcursul zilei m-au încercat fel și fel de frici.
Am căzut de comun acord cu minunatul meu soț că trebuie să găsim o soluție în ceea ce privește copilul în perioada în care trebuie să lucrăm amandoi de acasă, iar el nu poate fi lăsat la bunici sau la grădi. Concluzia a fost că vom face cu rândul. Lucrez eu două ore, apoi lucrează el și tot așa. Voi, cei cu copii, cum gestionați acest aspect în perioada asta? Mi se pare foarte greu totuși.
Timpul în care Teodor a dormit la amiază l-am folosit să mă ocup de blog. A fost băiat fain azi și nu a mai refuzat să doarmă la prânz.
În ceea ce privește restul regulilor, nu am reușit să arăt absolut impecabil, am stat îmbrăcată cu hainele de casă, dar seara după ce a adormit Teo mi-am dedicat-o relaxării. Astfel am făcut o baie cu spumă, mi-am curățat unghiile etc. Cred că se poate pune și asta la această regulă, nu? 🙂
Pe parte de sport a fost amuzant azi. Am ales să fac zumba. Mi-a dat o stare excepțională după. Am avut surpriza să constat că am făcut și un pic de febră musculară după antrenamentul de ieri, deși nu aș fi crezut.
Concluzia zilei de azi este că mă simt grozav urmând regulile acestei provocări și cel mai probabil le voi aplica și după ce se termină săptămâna. Chiar este cel mai bun mod de a trăi.
5 Comments