Copilul sau cariera? Ce aleg?

Aș vrea să încep prin a scrie câteva rânduri în care te rog să te gândești dacă te regăsești sau te-ai regăsit vreodată.

Multe femei consideră că se află într-un moment de ascensiune în carieră, într-o poziție bună și cu multe oportunități în viitorul apropiat. Apariția unui copil acum ar însemna pentru ele tăierea aripilor și renunțarea la propriile vise.

Altele sunt de părere că înainte de a da naștere unui copil, trebuie să se asigure că îi poate oferi cele mai bune condiții, să nu îi lipsească nimic, nici acum, nici în viitor.

Dar, tristul adevăr este că, oricât de mulți bani vom câștiga, niciodată nu vom avea destul. Ne dorim mereu mai mult și mai mult.

În goana asta după averi, recunoaștere, aprecieri, faimă, unele dintre femei uită că cel mai important lucru pentru noi este să devenim mame. Un copil nu are nevoie de multe și niciodată iubirea, atenția sau comunicarea nu vor fi compensate de aspectele materiale.

Acesta a fost și trecutul meu. Le-am gândit pe toate și mi-a fost teamă să fac primul copil, considerând că „îmi va pune frână” obiectivelor profesionale.

Nu neg, că mi-au fost puse pe pauză pentru un timp, dar toată această perioadă, m-a ajutat efectiv să „mă resetez” ca om și mai ales ca femeie.

Rolul de mamă m-a ajutat să devin cea mai bună versiune a mea pe toate planurile, mai ales pe cel profesional.

Aș vrea să demontez faptul că un copil vine cu sacrificii și că te face să renunți la ceea ce îți dorești. Nu este așa!

Dar da, este adevărat că dacă în tot acest timp „de pauză”, de acomodare, nu cauți să te cunoști mai bine, să îți definești misiunea în noul rol, cel de mamă, vei ajunge să nu te mai regăsești, să uiți cine erai și atunci vei da vina pe copil.

La primul copil am avut nevoie de un an să mă cunosc, să realizez că postura de mamă m-a schimbat cu totul și că ceea ce era important pentru mine înainte de a avea copii, acum nu mai este. În acest an am citit muult, iar cărțile de parenting sunt cele mai bune cărți de dezvoltare personală.

Fără să îmi dau seama, copilul meu m-a „forțat” să evoluez și să devin o versiune mai bună.

Când Teodor a făcut un an, am decis că sunt pregătită să îmi stabilesc noi obiective profesionale. Copilul nu m-a oprit să fac asta. Puteam și mai repede dacă aș fi vrut.

Deseori sunt întrebată cum am reușit să scriu articole de blog complexe, să cresc o afacere, să mă ocup și de copil și de casă, fără ajutor, în afara de cel al soțului atunci când era acasă.

Secretul aici este să știi ce este important pentru tine și tot ce faci, să faci în acord. Pentru mine cariera era și este importantă. Mi-a reieșit asta și în testul de valori.

Află ce e important pentru tine, făcându-ți și tu testul de valori.

Până a făcut Teodor doi ani  mi-am definit modelul de business, am testat, am lucrat fără bani chiar, doar pentru a-mi valida ideile și pentru a găsi persoanele care acum formează MabIT.

Tot în primii doi ani de „mămicie” am ales să rămân însărcinată cu al doilea copil deși eram în plin val cu noul rol de antreprenor.

Deci te opresc copiii să ai succesul profesional pe care îl dorești?

Nu! Cu Irina a fost chiar mai ușor. Deja știam cine eram și ce vreau pentru următorii 50 ani. Am început să lucrez foarte repede după ce am născut.

Am acceptat că trebuie să am totuși răbdare cu mine să nu încerc să îmi depăsesc mereu limitele și să nu uit de ce fac ceea ce fac.

Nu neg că este foarte greu câteodată, din lipsa somnului, din cauza dințiilor, puseelor de creștere și a tuturor momentelor specifice. În astfel de perioade iau lucrurile ca atare și mă raportez doar la ce pot controla eu.

Dar care este cea mai mare provocare totuși?

Pentru mine, cea mai mare provocare este să nu mă mai simt vinovată că aleg să lucrez în loc să petrec tot timpul cu copiii.

Teodor merge la grădiniță, iar Irina stă cu bunica câteva ore pe zi, asta până când va începe și ea să meargă la grădi.

Faptul că la Teodor, un an, am ales să nu lucrez și am putut să îi ofer tot timpul meu, mă face să mă simt vinovată că la Irina nu fac asta. Deși nu ar trebui.

De ce spun asta?

Pentru că întotdeauna există și avantaje și dezavantaje la acțiunile noastre.

Faptul că ea stă cu bunica o ajută:
– să interacționeze și să accepte mult mai ușor oamenii din jurul ei;
– să comunice mai bine. A învățat cum să-i arate bunicii când are nevoie de mine pentru a mă chema de exemplu; Cred că asta o va ajuta să și vorbească mai repede.
– să fie mai independentă și mai descurcăreață;
– să se acomodeze mai ușor când va merge la grădi;
– să își gestioneaze teama de abandon mult mai bine;

Dar ce spun specialiștii în acest sens? Am rugat-o pe Alina Moldovan, psihoterapeut, să îmi spună părerea ei cu privire la sentimentele de vinovăție pe care le simt mamele și la ce simt copiii când sunt și alte persoane implicate în creșterea lor.

Alina: „A fi prezentă în relație cu copilul tău nu este o sarcină ușoară, însă făcând o delimitare clară între așteptările legate de viitor și regretele a ceea ce ai fi putut face altfel în trecut, cu exercițiu și determinare poți exersa din ce în ce mai mult și mai bine starea cognitivă și afectivă de a fi Aici și Acum. Este singura stare care are cu adevărat relevanță, pentru că reprezintă cadrul real în care poți face cu adevărat ceva care să fie semnificativ și să conteze, picătura cu picătură.

Maternitatea este adeseori intervalul din viață când se produc schimbări și la nivelul zonei profesionale. Fiind o decizie de viață care îi influențează și pe ceilalți membri ai familiei, implicarea în carieră contează când și cum este făcută, cu alte cuvinte perioada de dezvoltare a copilului, contextul familial și maniera în care va fi transmis mesajul că îți dorești să faci acest pas. Ajută conștientizarea principiului „măștii de oxigen”: dacă tu nu ești echilibrată și împlinită, iar ceea ce faci nu îți aduce satisfacție, atunci nici copilul tău nu va putea relaționa cu un model sănătos de creștere și întreaga voastră dinamică va avea de suferit.

Înainte de a porni efectiv pe acest drum, e importantă o analiză holistică a situației prezente de viață, identificarea zonelor în care ai aptitudinile și cunoștințele necesare unei activități care să-ți aducă bucurie la nivel personal și beneficii în zona profesională și cum estimezi găsirea unor soluții de back-up pentru situațiile neprevăzute în programul copilului.

O rețea de suport, prezența și implicarea partenerului de viață, a familiei și a apropiaților sunt un mare beneficiu, iar solicitarea ajutorului și apelul la sprijinul acestora e necesar să fie făcut natural atunci când ai nevoie, cu alte cuvinte – să delegi cu încredere tot ce poți. E utilă acceptarea faptului că acest drum va fi însoțit de suișuri și coborâșuri și va influența dinamica relațională în familie, însă o comunicare sinceră și deschisă a nevoilor și dorințelor vă va ajuta la ajustarea cantității și calității timpului petrecut împreună, centrarea fiind pe dezvoltarea Relației.

Pornită pe această cale, vor fi necesare permanente evaluări și decizii legate de atenția, energia și timpul pe care le acorzi carierei, respectiv copilului, ceea ce nu întotdeauna ușor de făcut. Teama de a nu greși, vinovăția resimțită atunci când consideri că răpești din timpul „de drept” al copilului, generează în timp blocaje și frustrări care au efect negativ atât în relația mamă-copil, cât și la nivel profesional. Fii conștientă că activând într-o zonă profesională care simți că te reprezintă, te umpli de energie în loc să o drenezi și în felul acesta poți fi prezentă emoțional în relația cu familia ta, la finalul programului de lucru. Doar disciplina ta îți poate fi suport: o delimitare clară a timpului și intervalului pe care îl acorzi zonei profesionale, pentru a putea păstra echilibrul balanței personale și familiale.

Concentrează-te pe principiul importanței tale ca părinte în viața copilului tău și vei descoperi astfel importanța esențială a faptului de a te îngriji pe tine însăți, emoțional și psihic: vei putea să reglezi relația cu copilul tău prin definirea și clarificarea relațiilor, a limitelor și a granițelor existente în sistemul familial, precum și să gestionezi conflictele care apar între voi și să găsești resursele vindecătoare emoțional în interiorul familiei.

Ce părere ai? Faptul că ai un bebeluș acasă și alegi să îți aloci câteva ore din zi pentru tine, pentru cariera ta, te face să fii o mamă mai puțin bună?

Din ce ne sfătuiește Alina în calitate de psihoterapeut, înțeleg că este nevoie de reguli și disciplină astfel încât să reușim să fim și șă facem 100% în fiecare rol pe care îl avem, iar delimitarea dintre carieră și familie să fie foarte clară, iar acest lucru nu este deloc ușor de făcut.

Aș vrea să mai completez doar un aspect: copiii noștri sunt parte din noi, sunt precum o extensie a conștiinței noastre.

Copiii ne oferă oportunitatea prin care noi ca părinți putem ajunge să ne cunoștem mai bine.

Rolul de mamă m-a făcut să devin o persoană mai matură, responsabilă și mult mai preocupată să evoluez pentru a fi cel mai bun exemplu pentru copiii mei. Nu sunt mamă perfectă. Nu! Nici pe departe. Fac greșeli, le conștientizez și mereu încerc să nu le mai repet. Atunci când copiii au un comportament mai dificil îmi dau seama că de fapt problema nu este la ei, ci la noi, părinții.

Copiii mei m-au învățat:
–  în primul rând să îmi gestionez emoțiile mult mai bine
– să comunic mai eficient
– să am mai multă grijă de mine pentru a-mi umple rezervorul emoțional ca  apoi să pot să am grijă de familia mea
– să iubesc necondiționat fără să mai am așteptări
– să mă bucur mai mult de lucrurile mărunte
– să cer ceea ce vreau atunci când simt

Iar toate acestea, în cele din urmă, m-au ajutat să dezvolt un business, să devin antreprenor în adevăratul sens al cuvântului și să îmi ating toate obiectivele profesionale chiar dacă am o fetiță de un an și un băiețel de 3 ani și jumătate.

Copilul sau cariera? Ce aleg? Le aleg pe ambele! Îmi asum tot parcursul, recunosc că nu este ușor, dar este ceea ce îmi doresc.

Tu ce părere ai?