Azi vreau să vorbim despre protestele copiilor și cum putem să îi facem să fie mai cooperanți.

Citește continuarea articolului în care am vorbit despre comportamentul dificil al copiilor în care am povestit ce fac eu să am un copil echilibrat emoțional care are tot mai puține tantrumuri.

Eu m-am confruntat cu proteste masive din partea copilului atunci când doream să schimb activitatea sau la tranzițiile între rutine. De exemplu, atunci când voiam să ieșim afară, ei bine.. el nu voia; atunci când trebuia să ne pregătim de nani, din nou.. refuza cu vehemență; dacă doream să ne punem la masă, iar.. proteste; nu mai zic de trecerile dintre activități, de la cele active la cele statice premergătoare rutinei de somn… proteste peste proteste… Tu te-ai confruntat cu așa ceva? Astfel, pentru mine, rutinele și chiar unele activități care ar fi trebuit să fie amuzante se dovedeau a fi foarte obositoare.

Am învățat importanța gestionării acestor tranziții, și am înțeles cât este de importantă mai ales pentru copiii mici.

Azi îți prezint 5 tehnici prin care vom elimina aceste proteste și vom avea cei mai cooperanți copii.. hey da! Chiar se poate

  1. Dă-i copilului tău un heads-up

Asta înseamnă că înainte de a pleca din parc de exemplu, îl anunți și îi spui: „În 10 minute vom pleca. Te rog să te pregătești.” Eu aplic zilnic tehnica asta și funcționează de minune. Teo nu înțelege noțiunea timpului, dar înțelege că urmează o schimbare. Seara la băiță, mereu ne loveam de refuzul de a ieși din cadă. Acum îi spun când să scoată el dopul și va mai sta în cadă până se scurge toată apa. Apoi se ridică singurel și așteaptă să-l iau. Nu trebuie folosit neapărat un număr de minute. Orice frază care îl anunță că urmează o schimbare este perfectă. Se poate folosi și o melodie scurtă ca timing de exemplu.

M-am pus în locul lui și am realizat că nici mie nu mi-ar plăcea să fiu întreruptă brusc din ce fac. Gândește-te că faci ceva ce îți place, sau ceva care te-a prins foarte tare și vine soțul și îți zice, hai te rog la masă acum! Dar acum! Eu m-aș enerva. Și chiar m-am și enervat când s-a întâmplat să lucrez, iar el a insitat să vin să mănânc că se răcește mâncarea, fără să mă anunțe înainte. Nu este așa că și pe tine te-ar deranja?

2. Alege un moment bun

Creșterea copiilor, se simte uneori ca un dans. Observăm, urmăm o rutină și apoi ne bazăm pe o sincronizare bună.

Imaginează-ți copilul că stă și se joacă cu o mașinuță. Este foarte prins de această activitate. Spunându-i acum că trebuie să se spele pe dinți nu este chiar un moment bun. Nu vrea și nu este pregătit să facă ce îi zici pentru că abia a început să se joace cu mașinuța.

Când încerci să îi schimbi activitatea încearcă să o faci într-un moment oportun și pentru el. De exemplu, era ușor de acceptat să se spele pe dinți înainte să se așeze confortabil cu mașinuța sau lăsându-l câteva minute să se bucure de noua lui activitate.

Ideal este să îi sugerezi schimbarea atunci când îl vezi că își caută ceva de făcut sau când se retrage de la joacă. Alegerea momentului potrivit face tranzițiile mult mai ușoare atât pentru părinți cât și pentru copil.

3. Urmează o rutină

Tranzițiile sunt la ordinea zilei. Trecem prin zi făcând adesea aceleași activități. Eu sunt fan rutină. Repetiția și secvențele sunt atât de regulate că nu mai este nevoie să le amintim copiilor ceea ce urmează fiindcă vor ști. Dar să ajungem aici trebuie să stabilim o rutină și un program care să fie respectat.

Începe prin a face aceleași activități aproximativ la aceleași ore și în aceeași ordine. La început ajută copilul să treacă de la o activitate la alta. De exemplu înainte de masă stabilește aceeași rutină. Teo este implicat când gătesc și mă ajută… sau mă încurcă 🙂 Apoi când trebuie să mâncăm, ne spălăm pe mănuțe, își alege farfuria din care papă, îl pun în scaunul de masă și astfel știe că urmează să mâncăm.

Înainte de nani, trecem la activități mai statice, precum puzzle, desenat, banc de lucru, cărți etc și diminuăm intensitatea luminii. Apoi mergem sus, facem băiță, ne cremuim, ne spălăm pe dinți, îmbrăcăm pijamalele, citim, îl pregătim și pe bebe de nani, îl punem și pe Ninu și pe Ika la somn. Mami sau tati îl ia în brațe pe Teo, îi spune o poezie un cântecel și îi dă să mănânce o banană mică și în cele din urmă… în pătuț. Rutina noastră de somn este cam lungă și cam greoaie fiindcă nu este stabilită. Încă mai avem probleme pentru că refuză efectiv să doarmă oricât de obosit ar fi. Se întâmplă asta fiindcă suntem încă în perioada de acomodare fără Țiți despre care am povestit AICI și astfel că rutina noastră de seară este în schimbare.

Este important să alegi o rutină care vă place, nu este greu de urmat și care nici nu durează mult. Altfel, o rutină greoaie va trezi frustrări odată cu trecerea timpului.

4. Subliniază importanța tranziției

Copiii trăiesc în prezent. Ei nu se gândesc la ceea ce va fi, sau că mâine este o altă zi. Noi trebuie să îi ajutăm să vadă DE CE trebuie să facă ceva. De ce trebuie să doarmă când el vrea să se mai joace?

Spunându-i că mâine urmează să mergem undeva, sau că este un spectacol la gradiniță și este important să doarmă pentru a fi odihnit sau pentru că toată lumea s-a pus la nani deja pentru a ne juca mai mult afară mâine, îl va face să înțeleagă de ce este important să doarmă. Ceea ce îi spunem trebuie explicat pe înțelesul lui. Copilul nu trebuie mințit. Dacă îl convingi de ce trebuie să facă ceva este foarte important să respecți motivele pe care i le-ai menționat.

5. Ai grijă la tonul vocii

Cum comunicăm cu copiii face diferența. Te simți grăbită? Dai ordine? Știu că atunci când sunt supărată, nervoasă sau am o stare proasă, nu îmi ajută copilul să coopereze. Îmi absoarbe toată negativitatea și protestele sunt și mai vehemente.

Când am grijă la tonul vocii, mă calmez și mă pun în locul lui, reușesc să îi transmit ce oportunitate aduce noua activitate care urmează. Îl fac să fie entuziasmat și să își dorească schimbarea.

Păstrându-mi tonul vocii la nivel conversațional tratând copilul cu respect înlătur atitudinea defensivă sau frustrarea celui mic.

Concluzii

Tanzițiile dintre activități pot fi uneori dificile și obositoare. Dar, de când am învățat să aplic tehnicile descrise mai sus, activitățile zilnice uzuale au devenit o plăcere.

Îmi anunț copilul atunci când urmează să facem ceva, aleg un moment bun să fac asta și mă bazez pe rutină pentru cele mai multe dintre tranziții.

Îmi păstrez tonul vocii prietenos indiferent ce se întâmplă și subliniez beneficiile schimbarii într-un mod ușor de înțeles pentru copil. Bineînțeles că și capacitatea de adaptare a părintului este importantă pentru că de cele mai multe ori copiii sunt imprevizibili chiar și în cele mai previzibile situații.

Tu cum abordezi tranzițiile dintre activitățile zilnice ale copilului tău?