Ce schimbări și simțiri au survenit imediat după ce am devenit mămică

Îmi doresc să fii informată și să poți să recunoști dacă ai nevoie de ajutor sau nu. Și cel mai important să îl și ceri și să-l accepți! Dă-mi voie să dezvolt să te fac să înțelegi la ce anume mă refer.

Ești însărcinată și ai ajuns în momentul în care nu te mai gândești la nimic altceva în afară de copil? Iți imaginezi în fel și chip perioada care va urma?

Dar din toate aceste gânduri partea cu cele mai multe emoții și temeri este nașterea. Am o veste pentru tine: nașterea este cea mai ușoară parte. Desigur, aici mă adresez viitoarelor mămici care nu au complicații și au o sarcină normală de care se bucură din plin acum. Trebuie să știi doar că indiferent de modalitatea prin care vei naște, natural sau prin cezariană, o să fie unic! Indiferent de cât de greu va fi travaliul sau nu, în momentul în care îți vei auzi bebelușul pentru prima dată vei uita toată durerea, iar timpul va sta în loc!

Nu despre naștere vreau să îți vorbesc acum, ci despre ceea ce urmează după.

Așteptări vs realitate

O să zic mai mult despre realitate… realitatea mea… pentru că așteptările noastre pot fi diferite.

Gata, bine așteptatul concediu de maternitate a sosit. Te simți ca într-o vacanță? Asta dacă bebică încă stă bine în burtică iar tu ai timp pentru tine. Profită și bucură-te de cât mai multe băi lungi, foarte lungi. După ce vine bebe aceste băi vor fi pretenții luxoase. Ieși cât mai mult din casă și ia în serios timpul petrecut cu tine însăți. Fă ceea ce îți place și încarcă-te cu tot ceea ce te încântă. Este foarte important acest aspect. De aici îți vei lua resursele pentru perioada următoare. Și crede-mă că aceste resurse trebuie să fie generoase 🙂

Nimic din ceea ce va urma nu va mai fi la fel.

Nou-născutul va avea nevoie de tine tot timpul! Va fi dependent de tine și e normal să fie așa. Ești persoana primordială pentru el. Îl ajuți să se acomodeze cu noua lume, să crească, să se dezvolte afectiv și psihologic. Acest lucru nu este ușor.

Ei bine, ceea ce urmează să îți spun poate părea dur, dar știu că nu multe proaspete mămici au curajul să își împărtășească trăirile. Nu-mi este rușine cu ceea ce am simțit și vreau să știi și tu că este perfect normal. Depresia postnatală există. Și dacă ajungi acolo trebuie sa accepți orice ajutor.

Stresul, modificările hormonale, nopțile nedormite, rutina dată peste cap, durerile fizice de la naștere, de la alăptat, fericirea combinată cu frica de tot noul în care te afli, kilogramele în plus rămase, toate se prăvălesc peste tine ca un bolovan. Și oricât de mult ai așteptat momentul nașterii, oricât de mult ți-ai iubi copilul, uneori lucrurile nu par deloc roz.

Credeam că sunt pregătită pentru orice… dar, ajunsă acasă cu Teo, am simțit cum toată lumea mea se destramă. Încă din primele zile m-am simțit tristă. Aveam schimbări bruște de dispoziție, nu reușeam să mă atașez de el, simțeam că nu îl iubesc deși psihic știam ca nu am cum. E copilul meu! Eram confuză și nu reușeam nici cum să mă odihnesc. Nu puteam să dorm. Dacă totuși ațipeam aveam coșmaruri. Visam că în timp ce îl alăptam aș fi adormit și l-aș fi pierdut pe Teo în pat nereușind să îl găsesc din cauza plăpumii iar el se sufoca. Mă trezeam speriată și realizam cât de nebună puteam fi. Mă simțeam vinovată pentru toate astea, iar fericirea pe care o simțeam atunci când îmi gângurea, zâmbea, dădea din mânuțe dispărea destul de rapid.

E important ca partenerul sa îți fie alături. Ai cea mai mare nevoie de el acum. De fapt orice ajutor din orice parte e important. Acceptă să îți vină mama, soacra, vecina, prietena. Acceptă să vorbești și să spui ceea ce simți deși nu îți vine. Roagă-le sa te ajute cu curățenia și cu mâncarea. O să fii greu de suportat în perioada asta 🙂 dar ai nevoie de susținere. Nu mi-aș dori să faci ca mine și să ai impresia că le poți face pe toate singură.

Tristețea postpartum numită și baby blues afectează circa 70% din proaspetele mămici. Aceste simptome apar de obicei la câteva zile de la naștere și dispar treptat după primele săptămâni.

Dar dacă aceste trăiri nu doar că nu dispar după câteva săptămâni de la naştere, ci simți că se și agravează… atunci vorbim despre depresia postpartum. Aceasta nu trebuie ignorată. Depresia postnatală nu se manifestă doar printr-o dispoziție depresivă (mamele sunt instabile emoțional și se exteriorizează plângând). Alte aspecte care pot conduce către depresia postpartum sunt: absența plăcerii din toate sau aproape toate activitățile zilnice, insomnie, iritabilitate și senzație de oboseală exagerată, sentimente de lipsă de valoare sau vinovăție (fără o cauză aparentă), sentimente copleșitoare de inutilitate, sentimente negative sau confuze pentru nou-născut. Unele femei cu depresie postpartum au temeri că își vor răni bebelușul. Acestea însă nu trebuie confundate cu dorința de a-i face rău copilului!

Știai că nici tații nu sunt feriți de depresia postnatală?

1 din 4 tați este afectat de depresia postnatală (depresie paternală). Aceasta se manifestă asemenea depresiei postpartum (teamă, neliniște, tristețe) însă presupune și alte simptome noi (agresivitate, predispoziție pentru conflicte în interiorul și în afara familiei, posibil refugiu în alcool, fluctuații de tensiune arterială).

Dacă ai dubii, poți să citești mai multe despre depresia postpartum la bărbați!  

Tratamentul depresiei postnatale

Dacă aceasta rămâne netratată, poate afecta serios și copilul. El poate avea întârzieri în dezvoltarea cognitivă: învaţă să meargă sau să vorbească mai târziu, iar din punct de vedere emoţional, copiii cu mame depresive sunt mai retraşi, mai anxioşi, mai pasivi, mai dependenţi, îşi fac mai greu prieteni, au o stimă de sine scăzută și predispuși să sufere și ei la rândul lor de depresie.

Este foarte important ca toate măsurile necesare să fie luate cât mai rapid pentru tratarea mamei. Statisticile arată că circa 25% dintre mamele care nu au parte de tratament continuă să sufere de depresie chiar şi la un an după naştere.

Tratamentul poate consta fie în remedii naturiste, fie în medicaţie antidepresivă, în funcţie de recomandarea medicului. Uneori, este de ajutor terapia hormonală, respectiv cea cu estrogen. Pentru depășirea acestei perioade trebuie consultat medicul specialist în scopul stabilirii tratamentului adecvat fiecărui pacient în parte.

Pe mine m-a ajutat suportul apropiaților, plimbările cu prietenii și familia, expunerea cât mai frecventă la soare, alimentație echilibrată, sport, evitarea surmenajului, respectarea somnului și odihnei, alăturarea unui grup de mame cu nou-născuți, muzica și dansul.

Te-am speriat? 🙂 Nu îmi doresc asta. Așa cum am menționat la început, vreau doar să recunoști dacă ai nevoie de ajutor și să-l ceri.

Nu vreau să închei acest articol cu o notă negativă legată de aducerea pe lume a unui copil. Nu există nimic mai frumos decât satisfacția de a fi părinte și de a-ți vedea copilul cum crește. Dacă mă întrebi pe mine acum, pot să îți spun doar că cele mai fericite momente din viața mea au legatură cu Teodor.

Să râdem totuși… vă las un filmuleț făcut înainte cu două zile de a naște. De fapt scopul acestui dans a fost de a-l face pe Teo să vină să danseze și el… dar nu-l convinsesem nici cum. Eram nerăbdătoare și nu aveam idee de ceea ce urma 🙈.